Momentul în care mi s-a întunecat viața…

Salut, sper că sunteți bine?!

Astăzi, am decis sa discut cu voi despre un subiect mai sensibil, m-am gândit mult dacă să scriu sau nu acest articol, deoarece este un subiect despre care nu se prea discută (deși sunt de părere că ar fi necesară o educație pe această temă). 

De mai bine de 2 ani, am decis că a venit momentul să am mai multă grijă de mine și să îmi fac periodic niște analize, fiecare pe rând, deoarece, cu toți știm că este destul de costisitor să mergi la medic. 

La ginecolog merg, în mod regulat, de foarte mulți ani; dar pentru un control la sâni nu mai fusesem, așa am decis, anul trecut în mai, să îmi fac o programare. Înainte mă documentasem cu privire la cabinetele din Cluj, așa am primit și recomandări bune pentru unul specializat.

Am ajuns la programare, cu partenerul meu de viață, fără nicio grijă sau reținere; era doar un control de rutină. Chiar m-a întrebat și doctorul cum de m-am decis să fac consultația, deoarece femeile merg doar când au o problemă. I-am răspuns că am vrut să mă asigur că totul este în regulă cu sănătatea mea.

Odată intrată în cabinet mi-a adresat câteva întrebări de rutină, după care m-am așezat pe patul medical pentru a începe ecografia. Îmi amintesc și acum, cu exactitate, întreg procesul. A început cu sânul stâng (unde a și terminat consultul, destul de repede), urmând apoi sânul drept și acolo a durat parcă o veșnicie. La un moment dat, chiar înainte să încheie consultația, m-a cuprins o teamă, dar pe atunci încă nu știam care era cauza. 

După câteva minute, mi-a spus doctorul că la sânul drept a găsit o structură nodulară, cu caractere suspecte, și instant totul s-a întunecat în mintea mea. Mi-a spus că nu știe sigur ce este acea structură și că dorește să mergem la încă un aparat, pentru o nouă testare. După alte 2 aparate noi vizitate, mi-a zis că ar dori să merg la un consult și la colega lui, îi arătase ecografie, deoarece totul părea destul de confuz și nesigur. 

Am așteptat la colega doctorului mai bine de 2 ore, deoarece mă putea consulta doar la finalul programului (neavând programare în prealabil), au fost cele mai lungi 120 de minute din viața mea de până atunci, mintea mă avertiza și parcurgea diferite scenarii sumbre pe care încercam, fără succes, să le alung. 

A urmat, într-un final, invitația de intra în cabinetul d-nei doctor, nici nu știu cum am ajuns, de pe fotoliul pe care îl împărțeam cu partenerul meu, până în cabinet. M-am așezat, din nou, s-a uitat „din nou” la ecografii și a zis că dorește să îmi mai facă una noua. Mi-a explicat că deși are o formă neregulată și este destul de mare nodulul, nu înseamnă „neapărat” că este ceva grav, dar, în mod evident, voiau să fie siguri, pentru a putea trata, din timp, dacă avea să fie cazul. Așa cum m-am așteptat, rezultatul a fost același și a urmat partea cea mai neplăcută – biopsia. A fost nevoie de o probă care urma să fie trimisă către laborator, pentru afla ce este cu aceea structură nodulară și ce urma să se întâmple.

Când am văzut că pregătește acul, m-a luat cu călduri. Acul era unul destul de lung, structura nodulară fiind adâncă, nici nu se simțea la pipăit. Din fericire, doamna doctor a fost mai mult decât drăguță și a făcut tot posibilul să mă liniștească; în plus, mi-a făcut și anestezie, astfel că… nu am simțit nimic când mi-a prelevat proba. Cu toate că au urmat câteva ore în care am amețită (la propriu) și abia am putut să merg, plus câteva zile de disconfort la sânul cu probleme. 

Au urmat cele mai lungi 14 zile, până când am primit rezultatul biopsiei. Zi de zi, mă trezeam speriată și tresăream ori de câte ori primeam un mail, rezultatele urmând să fie trimise electronic. 

După o adevărată agonie, ca și în filme, despre ce se poate întâmpla și ce urmează… au ajuns și rezultatele. Recunosc că nu sunt familiarizată cu termenii medicali și pe parcurs ce citeam rezultatele, acestea parcă erau scrise într-o altă limbă. Noroc cu internetul, da știu, uneori nu este cea mai bună opțiune de diagnostic, dar nu puteam să mai aștept alte 48 de ore până când urma să ajung la doctor, pentru interpretarea rezultatelor. 

Parcă mi-a căzut un bolovan de pe umeri, când am aflat că, deși structura are o formă neregulată și destul de mare, nu era malignă. A fost cea mai bună veste, din anul 2019, dar chiar și așa trebuia ținută sub control și necesita câte o ecografie, la 6 luni, pentru a ne asigura că nu crește și nu se modifică.

Din acea zi, cu vizita făcută la medicul specialist, am fost la control de mai multe ori, din fericire, nu există modificări și totul este în parametri normali.

Atunci, în acele momente atât de grele, definite de panică și disperare, m-am gândit, inclusiv, că mai bine nu mergeam la niciun control și nu treceam prin toate stările, dar desigur că a fost ceea mai bună decizie; deoarece am descoperit-o și cu ajutor de specialitate o pot ține sub control, iar daca „decide” să se mărească va necesita să fie excizată.

Ce vreau să vă spun cu acest articol de auto-dezvăluire e că mai bine previi decât tratezi. Dacă se întâmplă o problemă, este mai bine să fie descoperită, din timp, și tratată cât mai repede. 

Sănătatea este cea mai importantă, datorită ei putem munci și face bani, chiar de acea merită ca, în fiecare an sau atunci când simțim că organismul ne trimite semnale de alarmă, să apelăm la specialiști și mai ales să nu ne diagnosticăm singure.

Deși blogul acesta l-am conceput pentru a fi unul de beauty, cred eu că este important să abordez și subiecte mai dificile. Care nu sunt neapărat fun ( ca joaca cu produsele de machiaj), dar care, uneori, ne pot salva sănătatea și viitorul.

Nu vreau să întristez pe nimeni, doar îmi doresc să le ajut pe acelea dintre voi care poate au nevoie de un reminder, de un imbold pentru a merge la medic. Nu este niciodată prea devreme să ai grijă de sănătatea ta. Chiar îmi spunea doctorul, că se întâmplă mult prea de rar ca femeile sub 45-50 de ani să își facă o ecografie mamară, fără să aibă vreun simptom sau o problemă (poate un caz în familie).

Eu nu am nici cazuri în familie, nu am avut și nu am nici acum simptome, dar am vrut și vreau în continuare să îmi fac câte un control anual. 

Exact așa cum mergem la ginecolog, trebuie să ne facem și câte o ecografie mamară. Sincer, cea mai mare frică a mea, în acele momente, în care așteptam să intru la d-na doctor, era să nu fie atât de grav încât să rămân fără un sân. Acest gând îngrijorător i l-am spus și d-nei doctor.  Ea mi-a spus că acelea sunt cazuri extrem de grave, când se apelează la o astfel de operație. Știu, sunt conștientă, că în secolul XXI există variate operații de reconstrucție, dar eu prefer să am sânii lăsați de mana natură. Mi-a mai spus un lucru, atât d-ul doctor, cât și d-na doctor, și anume, că, din păcate, sunt extrem de multe femei care, chiar dacă știu că au cancer la sân și sunt într-un stadiu mai avansat, refuză să apeleze la un doctor și să primească tratament. 

Mă întristează mult să aflu că sunt femei care refuză să lupte pentru viața lor și se lasă în voia sorții, mai știu și că nu este ieftin să te tratezi… Dar viața ta este mai presus de bani și vreau să vă rog și pe voi, cele care citiți acest articol, să nu renunțați ușor la viață. Iar dacă cunoașteți persoane cu această boală sau oricare alta, să le sprijiniți și să le sfătuiți, să meargă la doctor. Pentru mai multă influență, puteți chiar să le trimiteți acest articol. 

Aș vrea ca mesajul acestui articol să ajungă la cât mai multă lume și în special la acele persoane care chiar au nevoie de un imbold. 

Vreau să vă mulțumesc că ați rămas alături de mine, până la final, și vreau să știți că sunt și eu alături de voi, atât aici, căt și pe Instagram sau Facebook. Iar dacă aveți nevoie de un sfat sau o recomandare, nu ezitați să îmi scrieți.

Dincolo de familia mea, sunteți primele persoane care află această poveste, deoarece, până acum, nu am mai împărtășit-o cu nimeni. Nu mă simțeam pregătită, dar acum sunt aici și aici voi rămâne.

Până data viitoare, vă doresc sănătate, voie bună și cât mai multe momente plăcute alături de familia voastră!

XO XO