Dintotdeauna am fost o fată cu forme. Încă din copilărie, eram grăsuța familiei – lucru care, trebuie să recunosc, nu era confortabil de auzit și de acceptat. Mă deranjau mereu comparațiile cu fete care erau mai avantajate de natură și, evident, aveau kilograme mai puține.
Până la vârsta de 20 de ani, am reușit să țin (cât de cât) kilogramele sub control, însă după aceea – când am început tratamentul pentru acnee – hormonii au luat-o razna. În decurs de un an, am adunat încă 10 kilograme, care nici până în ziua de azi n-au mai vrut să plece de la mine.
Nu sunt o fire sportivă, însă în copilărie îmi plăcea să fiu activă, iar asta mă ajuta. Dar acum, cu munca și cu toate celelalte obligații, îmi este greu să mai fiu la fel de activă. Pentru mine, sportul este un „chin“. Eu nu sunt ca acele fete care, după sală, sunt capabile să muncească o zi întreagă; sunt terminată ca o lămâie stoarsă și nici nu simt endorfinele menite să-mi dea energie.
Odată cu vârsta, chiar și organismul începe să reacționeze diferit. Acum am impresia că mă îngraș fie și dacă beau un pahar cu apă. Nu pot spune că mănânc în exces, însă, dacă am poftă de ceva, încerc s-o satisfac cu o cantitate mică din alimentul dorit – pentru a nu mă frustra. În general, sunt atentă la ceea ce mănânc și evit mâncarea fast-food.
Mă simt tare neplăcut când îmi spun cei din jur că m-am îngrășat și că ar trebui să slăbesc. Când în jurul tău vezi în special fete cu forme perfecte, e greu să te simți bine în trupul tău (im)perfect. Însă nu imposibil.
Ca să reușești să slăbești și, în același timp, să te accepți așa cum ești, trebuie să duci o luptă cu tine însăți. Și este absolut necesar să-ți iubești corpul, indiferent cum arată. Ai nevoie ca valoarea de sine să nu fie condiționată de cifra pe care ți-o arată cântarul.
O să te simți mai bine în pielea ta, dacă îți accepți imperfecțiunile, dacă înveți să-ți iubești colăceii, pulpele, bărbia dublă sau brațele mai groase.
De câțiva ani încoace, am observat că și „industria frumosului“ a început să respecte realitatea majoritară și să nu mai expună doar modele slabe. Revistele și mediul online promovează și femeile cu forme și cu un stil de viață sănătos, fără înfometare.
Anul trecut, am fost la Paris și am asistat fără să vreau la o paradă a modei plus size. Deși afară era un frig crunt, câteva fete îndrăznețe își etalau formele rubensiene în apropiere de Turnul Eiffel – pentru o campanie publicitară destinată persoanelor plus size. Am fost foarte fericită să văd cu câtă dezinvoltură și încredere defilau acele fete în văzul tuturor, fără să-și ascundă formele. Radiau de fericire și de încredere. Atunci m-am gândit la cât este de important să ne iubim și să ne acceptăm – noi pe noi. Pentru că, în felul acesta, ne vor accepta și cei din jur.
Tu vei rămâne aceeași persoană, indiferent de ce anume arată cântarul. Este important să fii sănătoasă și să nu îți pui în primejdie propria viață doar pentru câteva kilograme în minus. E necesar să adopți un stil de viață sănătos și să eviți dietele care promit multe într-un timp scurt.
Eu chiar și în prezent mă mai lupt cu mine însămi, ca să reușesc să mă iubesc indiferent de circumstanțe și să nu-i las pe cei din jur să mă demoralizeze. Sunt demnă de iubire și de fericire, indiferent cum arăt – așa spun în cor toate articolele despre psihologia fericirii. Îmi este greu să fac față vorbelor crude și criticilor, atunci când cineva îmi spune că sunt grasă. Și chiar dacă nu vreau să las asemenea vorbe să mă afecteze, uneori ele mă copleșesc – iar asta mă deranjează, fiindcă îmi doresc să devin imună la critici. Dar știu că acest lucru este imposibil. Eu cred că, dacă ne pierdem vulnerabilitatea față de critici, ne pierdem și șansa de a mai simți orice altă trăire pozitivă.
Am văzut recent un film cu Amy Schumer, I feel Pretty, în care ea interpretează un personaj cu forme, o fată retrasă și ușor invizibilă în ochii lumii, cu un job mizer. Într-o zi, suferă o lovitură la cap și când se trezește se crede o cu totul altă persoană. Se vede ca fiind o femeie superbă, cu un corp perfect și chiar își schimbă jobul și își face un nou iubit.
Însă, până la urmă, suferă un șoc atunci când își dă seama că, de fapt, nimic nu s-a schimbat. Că ea este tot ea: arată la fel, însă percepția personală asupra propriei frumuseți s-a resetat. Nu vreau să povestesc mai mult, deoarece fiecare persoană aflată în această situație ar trebui să vadă filmul.
Acest film mi-a fost sursă de inspirație și un prim pas în lecția iubirii de sine. Știm deja că tot ce contează este percepția personală asupra propriului corp. Așa îți faci curaj să iei taurul de coarne și să fii mândră de tine. Nu te ferii să scoți în evidență părțile care îți plac și nu-ți concentra energia doar pe ceea ce nu îți place la tine.
Indiferent cât de bine o să arăți, la un moment dat, tot se va găsi cineva care să te critice și să te judece. Aceasta e lumea în care trăim, iar unora le face o imensă plăcere să judece și să jignească, fără să se gândească la consecințe. Ar trebui să reflectăm un pic, înainte să deschidem gura și să spunem ceva negativ la adresa cuiva (chiar dacă ne ascundem în spatele celor mai bune intenții). Fiindcă nu știm de ce acea persoană este „atât de grasă“ ori, din contra, „atât de slabă“. Însă dincolo de părerea celorlalți despre tine, responsabilitatea ta este să-ți vezi de viața proprie și să mergi pe drumul tău, în căutarea fericirii.
În loc de concluzii, te încurajez să te uiți zilnic în oglindă și să-ți permiți să observi cât ești de frumoasă. Începe să te iubești. Vei fi uimită să vezi ce efect poate avea acest obicei asupra psihicului și, cine știe, poate chiar și asupra fizicului.
Nu uita: frumusețea vine din interior!